(Re)Genesis

3a.jpg

Instalatie artistica – obiect + video

Amplasare : Galeria Facultatii de Arte Vizuale si Design – ApArte

 

 

Adina Panainte analizează relația dintre obiect și semnificațiile acestuia, raportat la percepția sa temporală și la artefactualitate: prin distrugere și/sau recompunere, identitatea obiectuală a unui artefact este regenerată, încărcată de noi sensuri arborescent create prin mecanismul auctorial.
Investingând procedurile de documentare a procesului de reansamblare, artista pune în relație directă obiectul, corporalitatea sa artistică și percepția lectorială ca element estetic constructiv al semnificațiilor.

papuc.jpg

 

Advertisements

Cercetare artistica

Pentru a înțelege “cercetarea artistică”, mai întâi trebuie să o vedeți ca pe o practică, cu o direcție definită și o traiectorie nedeterminată, care în acest context (artistic) trebuie să fie plină de calități și ingrediente necesare pentru a face ceea ce este și pentru a putea decide din logica sa internă între autentic și nevalid.

Dacă “arta” este un mod de percepție, atunci “cercetarea artistică” trebuie să fie modul unui proces de practică. Acest lucru se regăsește în motivație, reflecție, inspirație, discuție, în concepții, compoziție, în evaluarea și chiar în felul tău de discurs, dar, în sfârșit, trebuie găsit cu ajutorul percepției senzoriale și emoționale prin experiența artistică. Și în loc să vă imaginați ce faceți, trebuie să vă concentrați asupra modurilor de gândire de a descrie cum faceți și când faceți ce vreți să faceți.

Provocarea este să recunoaștem lucrările și scrierile numeroșilor artiști de-a lungul istoriei, care în timp au condus tipul de cercetare artistică pe care trebuie să-l realizați acum (cine a condus în timp tipul de cercetare artistică pe care acum si noi trebuie să o realizam). Fiecare practică trebuie să se definească chiar dacă trebuie să interacționezi cu alte practici și moduri de exprimare, deoarece experiența vine prin interacțiune și interacțiunea se face prin tradiție: prin dezvoltarea ei, desprinderea de ea și apoi întoarcerea la ea, faceți actul apropierii mai degraba decat cel al distantarii, actul de a da și de a lua, de a împinge și trage. Desigur, nu este vorba de imitarea sau copierea, ci de a crea diferite moduri de a descrie ceea ce vrei de unul singur, de a lucra la ea prin propriile păreri și practici.

În cele din urmă, arta fără cercetare este lipsa unei fundații esențiale și numai prin pași mici și gesturi puteți să faceți o practică coerentă, autocritică și auto-reflectivă, care merge de jur imprejurul valorii și nu este oprita niciodata.

Gabriel Orozco

Gabriel-Orozco-01-thumb.jpg

Gabriel Orozco este un artist mexican cu o practică diversă, care include sculpturi, fotografie, video, instalații și pictura. Folosind obiectele de zi cu zi și peisajul urban, artistul face vizibilă poezia legăturilor întâmplătoare și creează scenarii surprinzătoare și chiar amuzante, denaturand noțiunile convenționale ale realității. Este un artist călător prin lumea întreagă care explorează, în procesul său creativ, asociații între obiectele adesea ignorate din lumea de zi cu zi. Orozco nu produce un anumit tip de artă, concentrându-se mai mult pe explorarea unui spirit cu o parte egală de uimire și inteligență. El este mai aproape de ceea ce înseamnă un poet decât un pictor (chiar dacă a creat picturi) pentru că găsește revelații ascunse în lumea de astăzi, forțându-l să fie mai “real” decât este deja.

Îmi place foarte mult “Masa Ping Pong” (1998), deoarece invită privitorul sa interactioneze cu instalatia, jucandu-i in acelasi timp ‘jocul’. Această sculptură este legată de ideea unui nou spațiu, de noi reguli. Masa originală are o plasă (material plastic din mijloc) care determină suficientul spațiu între cele două spații, dar când artistul înmulțesc acest spațiu în patru, el angajează 4 persoane în joc, în loc de 2, producând și deschizând acest spațiu nou, un spațiu tridimensional: el a deschis și a activat “spațiul net”, dându-i o multitudine de semnificații. Acum, jocul este mai degrabă filosofic din cauza iazului mic din mijlocul celor 4 mese. Introducând acest obstacol, Orozco pune accentul pe elementul de frică și pe granițele ilegale de trecere a frontierei și numai prin mișcare și joc puteți rezolva problemele complexe atunci când corpul respiră mai bine.

Ana Mendieta

dd.jpg

Inca de la inceputuri, motivul efemeritatii, al absentei, al violentei, al regasirii au dat impuls multidisciplinaritatii artei pe care o realiza, intr-o practica nomada variata, asociata cu ‘body art’, ‘land art’, ‘performance’, sculptura, fotografia si filmul. In continua cautare a unei identitati in lume, ea a incercat sa infaptuiasca un dialog intre peisajul lumesc si corpul feminin, evidentiind o puternica evocatie atat asupra elementelor ritualice si de jertfire, cat si pasajelor din diferite perioade ale vietii umane. Lucrarile sale sunt in general autobografice si se centreaza pe teme precum feminismul, violenta, viata, moarte, camin si acomodare intr-o noua lume.  Utilizandu-si propriul corp, activitatea ei este reprezentata atat prin intermediul elementelor primare (aer, apa, foc, pamant), cat si de substanta lichida, sangele, realizand astfel fragmente tranzitorii/intermediare care combina ritualul cu motafore ale vietii, mortii, renasterii si metamorfozarii spirituale. Interesul artistei de a explora alte medii artistice a debutat inca din timpul facultatii, la Universitatea din Iowa, pe cand studia cursurile de Intermedia cu Hans Breder. Acesta isi indruma studentii sa renunte la aspectul comoditatii artistice in favoarea explorarii artei ca experienta si mediu inconjurator, considerand totodata ca spectatorul si procesul de documentare sunt parti functionale decisive. Mendieta isi documenta intotdeauna proiectele artistice, realizand fotografii si filme propriilor performance-uri.

 

 

Mendieta era fascinata de inseamnatatea ritualului in religie, mai exact religia Africana-Caraibeana antica ‘Santeria’, practicata de triburile din Nigeria, ‘Yoruba’ care au fost dusi ca sclavi pe insulele din Arhipeleagul Antilelor. Acestia au fost obligati sa aceepte catolicismul ca religie proprie, dar din cauza contestarii, s-a format o contopire de practici religioase, un sincretism al expresiei ceremoniale si ritualice nascut din sclavie si exil. Chiar daca s-a raspandit usor in Cuba, artista nu a fost niciodata membru religios al Santeriei, ci doar martor. Sangele este un element esential cu o puternica semnificatie, sugerand condamnare, osanda, durere, pericol sau eliberare, iar utilizarea lui in arta Anei Mendieta intentioneaza sa invoce o gama de emotii, datorita culorii, fluididatii, dar mai ales a perceptiei reale a lui, iar doar eliminand pensula din practica ei, artista poate sa isi foloseasca propriul corp pentru a-si controla dorintele si gandurile, devenind in acelasi timp si instructor, si participant.

Masina Visurilor Mele

verde.jpg    orange.jpg

rosu.jpg    albastru.jpg

Obiectul desfasurat in fotografiile prezente are in vedere utilizarea manufacturala a foilor de hartie realizate printr-un demers clar, sigur si direct, intru relationarea acestora cu forma antagonica, cea automatizata, ‘masina’. Cu toate ca aceasta se deosebeste singura de ceea ce vrea sa primeze in viata cotidiana – facilitatea, singuranta – orice persoana cade deziluzionant, victimizandu-se pentru modul de viata actual al societatii. Astfel, nu neaparat sistemul tehnic in sine primeaza, ci modul in care omul ajunge sa se raporteze fizic si psihic la anumite obiecte din cauza societatii. Aceste arme de influentare sociala se afla adanc inradacinate in noi, determinandu-ne actiunile cu o putere tacuta. Frazele scrise – “Nu voi avea nevoie de tine” , “Nu te voi ingriji niciodata” , “Nu ma voi atinge de tine” , Nu ma voi folosi de tine” – pot avea un impact emotional datorita cantinatii de mesaj transmis, dar de fapt aceasta influentare poate sa se soldeze intr-un final cu esec. Repetarea neintrerupta a diferitelor imperative are forma unui act de pedepsire a unui copil, fiind pus sa scrie continuu anumite cuvinte/propozitii pentru a le tine minte, respectiv, pentru a le indeplini.

Din dorinta obsesiva de a fi consecventi odata ce am adoptat o pozitie sau am facut o alegere, vom tinde spre o confruntare cu presiuni personale si sociale. Impulsul de a fi consecvent in propriile decizi constituie o arma de influentare sociala extrem de puternica, facandu-ne adesea sa actionam in moduri contrare intereselor noastre. Auto-pedepsirea ca forma de invatare genereaza nereusita. Comportamentul stereotip, automat, este predominant in multe dintre actiunile umane deoarece in multe cazuri este cea mai eficienta forma de comportament iar in alte cazuri este pur si simplu necesar.

Joseph Kosuth

    Joseph Kosuth (1945) este un artist contemporan american emblematic, fiind unul din principalii exponenti ai conceptualismului. A urmat studii în cadrul Scolii de Design din Ohio, Institutului de Arta din Cleveland, Scoala de Arte vizuale din New York si Noua Scoala de cercetari sociale din New York. In 1969 devine redactorul revistei Art-Language. Munca sa consta intr-o relatie cu limbajul artistic care a luat forme precum : instalatii, expozitii in muzee, comisii publice si publicatii prin Europa, America si Asia.  Kosuth accentueaza analiza lingvistica a conceptelor artistice, cea mai cunoscuta lucrare a sa fiind “Unul si trei scaune” (“One and three chairs” – 1965, MoMA), care consta intr-un scaun real, expus alaturi de fotografia in marime naturala a aceluiasi scaun si de o alta fotografie cu definitia cuvântului ‘scaun’ dintr-un dictionar. El reuseste sa implementeze un tip de manifestare artistica in care conceptele devin materialul de lucru primar pentru o critica asupra felului actual de raportare directa sau indirecta a individului la un lucru sau la un concept abstract.

cccc.jpgKosuth se indeparteaza de la o arta figurativa-obiectuala, deoarece crede ca in prezent este dficil sa controlezi sensul formei cat si modul in care acesta este receptat. Prefera in schimb sa utilizeze limbajul, pentru a transmite mai eficient o informatie artistica detasata pe cat posibil de o materialitate fizica. Cuvintele furnizate prin intermediul definitiei expuse “One and three chairs” contin informatia lucrarii asa cum acelasi rol este jucat in celalalt caz de fotografie. Lucrarea lui Kosuth capata aceeasi forma ca extrapolarile principiului lui Duchamp pentru readymade, in care obiectele cotidiene sunt extrase din contextul lor obisnuit si plasate in contextul artistic. In urma acestei deplasari acestea ajung sa se reprezinte pe ele insele, pierzandu-si utilitatea si scopul in lumea cotidiana. Astfel, Kosuth pune pe tapet, in lucrarea “Unul si trei scaune”, relatiile dintre modalitatile de reprezentare ale scaunului cat si tipurile de existenta ale acestuia (ca atare, reprodus intr-o fotografie si definit intr-un dictionar). Aceasta lucrare este prima si cea mai faimoasa din seria artistului (“One and Three Insallations”), in care, dupa cum am mai precizat, asambleaza un obiect, o reprezentare a lui intr-o fotografie de aceeasi dimensiune si o imagine cu definitia lui din dictionar. Ele pot functiona toate ca fiind acelasi  obiect, sau coduri pentru unul : codul vizual, codul tactil si codul limbajului. Urmarind un scaun prin trei registre diferite, artistul ne indeamna sa incercam sa descifram frazele subliminale prin care de fapt ne definim propria noastra experienta artistica (ce anume constituie un ‘scaun’ in experienta noastra ? este obiectul pe care il vedem si utilizam sau este doar cuvantul “scaun” pe care il folosim in a-l doar identifica si comunica intre noi?). Ne punem problema in modul in care utilizam cuvintele pentru a explica si defini lucruri, cum aceste cuvinte reprezinta si descriu obiectele si cum anume totul poate deveni complex cand ideea in sine este obisnuita si intangibila. Joseph Kosuth isi continua seria in exact aceeasi formula, schimband obiectele : lampa, lopata, ciocan, fierastrau, geaca.

Proiect Personal – Erasmus

Monologul vizual creat portretizeaza rolul artistului in continua cautare a unei identitati pe un teritoriu strain, infaptuind un dialog intre corpul feminin si locuinta temporara din Bilbao (Spania), si prin evidentierea unei puternice evocatii la adresa unor incercari de redescoperire a sinelui. Temele principale ale acestei serialitati sunt silueta corpului feminin si identitatea omului, reprezentate prin intermediul a 6 cadre, din interiorul apartamentului in care mi-am petrecut aceasta experienta ‘Erasmus’. Lucrarea fuge de spatiul urban, de consumerism, de standardele estetice ale momentului.

In masura in care arta inseamna adesea proiectarea unor dimensiuni intime in fata unui public, respectiv dezvoltarea unei subiectivitati artistice prezentate lumii, mi-am asumat o atitudine cat se poate de naturala pentru monologul artistic efectuat, incercand sa realizez o conexiune mai profunda intre camera si performer, respectiv public si performer. Se pune asadar accentul pe pozitii corporale angajate, dar pe o expresie faciala neutra. Prin actiunea de marcare a teritoriului, intrucat fiecare imagine este nelipsita de corpul feminin, identitatea de gen in aceasta practica suporta un discurs semnificativ. Prezenta devine absenta prin faptul ca, ascunzandu-mi partial privirea dau frau liber unei cautari a eului interior, asemeni jocului ‘de-a v-ati ascunselea’.

 

Bucatarie.jpg      Hol.jpg

dormitor.jpg

Nam June Paik

nam-june-paik-art-and-work-by-this-artist-u4.jpgNam June Paik (Seoul 1932, Miami 2006) este fondatorul artei video şi a media art, personalitate ce a influenţat  triectoria artei secolului XXI. În portofoliul său artistic unic, intră creaţii muzicale, acţiuni şi performance-uri, lucrări sculpturale, instalaţii, lucrări media şi manuscrise.

tv-buddha1.jpgPaik a studiat muzica (1953-1956), istoria artei si filosofia la Universitatea din Tokyo. A continuat studiile in Munchen si Freiburg. In 1958 l-a intalnit pe John Cage in orasul Darmstadt si a lucrat cu Karlheinz Stockhausen la studioul de muzica electronica Westdeutscher Rundfunk din Cologne. Nam June Paik  a devenit un adept al miscarii “Fluxus”. Devine profesor la Academia din Dusseldorf, iar in 1987 ajunge membru al Academiei Kunste, Berlin. Mai tarziu se muta in New York si apoi in Florida.

nam-june-paiks-electronic-superhighway.jpgnam-june-paik-watchdog.jpgCharlotte-Moorman.jpg

Zone System (Sistemul Zonelor)

Studiu fotografic -Zone System– utilizand aparatul Mamiya RZ67, un exponometru (pentru un control mai precis al expunerii) si film Ilford Delta 100.

Locatie – Comuna Aroneanu, Iasi!FIN Zone System.jpg

Metoda Zone System pusă la punct de Ansel Adams (1902-1984) în anii ’40 constă în prealabil în definirea a unui sistem de zone de valori diferite corespunzătoare valorilor de pe negativul foto alb-negru. Astfel Zona 0 este negrul absolut, iar Zona 10 este albul
absolut. Diferenţa de înnegrire dintre două zone consecutive corespunde unei trepte de
expunere a negativului.

Fotograful american a dezvoltat o tehnică a expunerii negativului şi a developării acestuia cu scopul de a avea un control mai precis al imaginii obţinute în final pe hârtia fotografică, intitulată sistemul zonelor (Zone System). Conform lui Ansel Adams, atunci când dorim să realizăm o fotografie în mod profesional, ne formăm în mintea noastră o viziune a subiectului pe care vrem să îl fotografiem. Acest proces el îl numeşte vizualizare, iar imaginea mentală nu este o copie a realităţii,ci o interpretare a acesteia prin mijloace fotografice.

ansel_adams_zones_system.jpg zonas1.jpg

 

William Eggleston

eggleston-main.jpgWilliam Eggleston este un artist contemporan din America (77 ani) si pionier al fotografiei color.

Si-a inceput cariera realizand fotografii alb-negru dar dupa o perioada a abandonat in favoarea noilor tehnologii, care crea fotografia color. A fost recunoscut ca primul fotograf care utiliza imaginea color pentru mediul necomercial si care a inspirat o noua generatie de artisti fotografi si directori de imagine din acea perioada (’69-70′)

williamegg.jpgeggleston-gas-station109679h

Printurile de o calitate foarte mare atribuie o insusire monumentala subiectului banal si cotidian, considerand ca orice obiect are o insemnatate, orice detaliu merita atentie.

03_e33376b009p019r01f14   tumblr_mk64l4qq6p1qd23xso1_1280 william_eggleston_630_01.jpg98fc7be46688ef07c7ec3211d580df4d
Modul in care controleaza scena si realizeaza cadrul, plaseaza imaginile artistului intr-o lume narativa si cu potential teatral.