(Re)Genesis

3a.jpg

Instalatie artistica – obiect + video

Amplasare : Galeria Facultatii de Arte Vizuale si Design – ApArte

 

 

Adina Panainte analizează relația dintre obiect și semnificațiile acestuia, raportat la percepția sa temporală și la artefactualitate: prin distrugere și/sau recompunere, identitatea obiectuală a unui artefact este regenerată, încărcată de noi sensuri arborescent create prin mecanismul auctorial.
Investingând procedurile de documentare a procesului de reansamblare, artista pune în relație directă obiectul, corporalitatea sa artistică și percepția lectorială ca element estetic constructiv al semnificațiilor.

papuc.jpg

 

Masina Visurilor Mele

verde.jpg    orange.jpg

rosu.jpg    albastru.jpg

Obiectul desfasurat in fotografiile prezente are in vedere utilizarea manufacturala a foilor de hartie realizate printr-un demers clar, sigur si direct, intru relationarea acestora cu forma antagonica, cea automatizata, ‘masina’. Cu toate ca aceasta se deosebeste singura de ceea ce vrea sa primeze in viata cotidiana – facilitatea, singuranta – orice persoana cade deziluzionant, victimizandu-se pentru modul de viata actual al societatii. Astfel, nu neaparat sistemul tehnic in sine primeaza, ci modul in care omul ajunge sa se raporteze fizic si psihic la anumite obiecte din cauza societatii. Aceste arme de influentare sociala se afla adanc inradacinate in noi, determinandu-ne actiunile cu o putere tacuta. Frazele scrise – “Nu voi avea nevoie de tine” , “Nu te voi ingriji niciodata” , “Nu ma voi atinge de tine” , Nu ma voi folosi de tine” – pot avea un impact emotional datorita cantinatii de mesaj transmis, dar de fapt aceasta influentare poate sa se soldeze intr-un final cu esec. Repetarea neintrerupta a diferitelor imperative are forma unui act de pedepsire a unui copil, fiind pus sa scrie continuu anumite cuvinte/propozitii pentru a le tine minte, respectiv, pentru a le indeplini.

Din dorinta obsesiva de a fi consecventi odata ce am adoptat o pozitie sau am facut o alegere, vom tinde spre o confruntare cu presiuni personale si sociale. Impulsul de a fi consecvent in propriile decizi constituie o arma de influentare sociala extrem de puternica, facandu-ne adesea sa actionam in moduri contrare intereselor noastre. Auto-pedepsirea ca forma de invatare genereaza nereusita. Comportamentul stereotip, automat, este predominant in multe dintre actiunile umane deoarece in multe cazuri este cea mai eficienta forma de comportament iar in alte cazuri este pur si simplu necesar.

Proiect Personal – Erasmus

Monologul vizual creat portretizeaza rolul artistului in continua cautare a unei identitati pe un teritoriu strain, infaptuind un dialog intre corpul feminin si locuinta temporara din Bilbao (Spania), si prin evidentierea unei puternice evocatii la adresa unor incercari de redescoperire a sinelui. Temele principale ale acestei serialitati sunt silueta corpului feminin si identitatea omului, reprezentate prin intermediul a 6 cadre, din interiorul apartamentului in care mi-am petrecut aceasta experienta ‘Erasmus’. Lucrarea fuge de spatiul urban, de consumerism, de standardele estetice ale momentului.

In masura in care arta inseamna adesea proiectarea unor dimensiuni intime in fata unui public, respectiv dezvoltarea unei subiectivitati artistice prezentate lumii, mi-am asumat o atitudine cat se poate de naturala pentru monologul artistic efectuat, incercand sa realizez o conexiune mai profunda intre camera si performer, respectiv public si performer. Se pune asadar accentul pe pozitii corporale angajate, dar pe o expresie faciala neutra. Prin actiunea de marcare a teritoriului, intrucat fiecare imagine este nelipsita de corpul feminin, identitatea de gen in aceasta practica suporta un discurs semnificativ. Prezenta devine absenta prin faptul ca, ascunzandu-mi partial privirea dau frau liber unei cautari a eului interior, asemeni jocului ‘de-a v-ati ascunselea’.

 

Bucatarie.jpg      Hol.jpg

dormitor.jpg

Zone System (Sistemul Zonelor)

Studiu fotografic -Zone System– utilizand aparatul Mamiya RZ67, un exponometru (pentru un control mai precis al expunerii) si film Ilford Delta 100.

Locatie – Comuna Aroneanu, Iasi!FIN Zone System.jpg

Metoda Zone System pusă la punct de Ansel Adams (1902-1984) în anii ’40 constă în prealabil în definirea a unui sistem de zone de valori diferite corespunzătoare valorilor de pe negativul foto alb-negru. Astfel Zona 0 este negrul absolut, iar Zona 10 este albul
absolut. Diferenţa de înnegrire dintre două zone consecutive corespunde unei trepte de
expunere a negativului.

Fotograful american a dezvoltat o tehnică a expunerii negativului şi a developării acestuia cu scopul de a avea un control mai precis al imaginii obţinute în final pe hârtia fotografică, intitulată sistemul zonelor (Zone System). Conform lui Ansel Adams, atunci când dorim să realizăm o fotografie în mod profesional, ne formăm în mintea noastră o viziune a subiectului pe care vrem să îl fotografiem. Acest proces el îl numeşte vizualizare, iar imaginea mentală nu este o copie a realităţii,ci o interpretare a acesteia prin mijloace fotografice.

ansel_adams_zones_system.jpg zonas1.jpg

 

René Magritte – Reinterpretare ideatica

Rupturile istorice pe care lucrarea de arta le suporta in conceptia originala despre alegorie pot fi prevestitoare catre o resurectie a acesteia. Walter Benjamin ofera o analiza complexa, afirmand ca transformarile la nivelul mijloacelor de reproducere a  unei opere de arta survin ulterior cu inca o serie de transformari la nivelul perceptiei si modului de existenta. Interpretarea de fata opereaza cu un concept, cel de ‘Aura’, pe care il poate avea o opera de arta in relatie inseparabila cu istoria si traditia ei, dar tehnologiile reproducerii mecanice nu fac nimic altceva decat sa o indeparteze de autenticitate si sa o castige in actualitate. Imaginea, odata obtinuta, ne ofera posibilitatea de a o poseda, fenomen cunoscut ca ‘reprezentarea’.

Tabloul lui Rene Magritte infatiseaza in mod realist o pipa, sub care scrie in limba franceza “Ceci n’est pas une pipe”. Contradictia dintre mesajul textual si cel iconic te indeamna la o confruntare intre sensorial si cognitiv, cu triumful celui din urma. In lucrarea originala,in tablou nu este nicio pipa, ci doar reprezentarea uneia.

Reproducerea mecanica a aurei unicatului (“Aceasta nu e o lucrare de Magritte”), manipuland doar textul, se orienteaza spre posibile repetitii (raportat la intreaga lume) si implicit spre actualitate. Dialogul propus este in sensul transformarii mecanice a intregului tablou, lipsind  astfel opera de arta intru totul de orice forma autentica.

magritte_treachery-of-images

magritte_treachery-of-images-2

Elina Brotherus -Reinterpretare Formala

Elina Brotherus, artist finlandez, s-a stabilit in Franta ca rezident, fara de nicio cunostinta a  limbii. Munca ei din anul 1999 a pus accentul pe exploatarea conditiei umane, in aceeasi masura in care ele erau de fapt expresia propriilor sentimente. Aceasta credea in uniformitatea launtrica a fiintei, in actiunile ei repetitive in coexistenta cu altele. Fotografiile Elinei se confrunta cu sentimentul de iubire si consecintele ei, in special absenta sau prezenta din diferitele forme recognoscibile, imaginea aferenta, ’False memories’ incadrandu-se ireprosabil.

Reinterpretarea formala a compozitiei induce privitorului aceeasi intentie pe care artista a urmarit-o in realizarea acestei imagini. Simplitatea cadrului generareaza totusi un sentiment puternic de melancolie, dorinta, memorie si ambiguitate. Incertitudinea dintre realitate sau vis se formeaza pe fondul expresiei faciale si corporale, in corelatie cu enigmaticul personaj masculin, ce isi sustine prin gestica mainii convingerea protectoare asupra femeii, dar totodata si prin ascunderea figurii acestuia.

elina

elina%20brotherus_false%20memory%201%201999_de%20la%20serie%20das%20madchen%20sprach%20von%20liebe_courtesy%20gb%20agency