Ana Mendieta

dd.jpg

Inca de la inceputuri, motivul efemeritatii, al absentei, al violentei, al regasirii au dat impuls multidisciplinaritatii artei pe care o realiza, intr-o practica nomada variata, asociata cu ‘body art’, ‘land art’, ‘performance’, sculptura, fotografia si filmul. In continua cautare a unei identitati in lume, ea a incercat sa infaptuiasca un dialog intre peisajul lumesc si corpul feminin, evidentiind o puternica evocatie atat asupra elementelor ritualice si de jertfire, cat si pasajelor din diferite perioade ale vietii umane. Lucrarile sale sunt in general autobografice si se centreaza pe teme precum feminismul, violenta, viata, moarte, camin si acomodare intr-o noua lume.  Utilizandu-si propriul corp, activitatea ei este reprezentata atat prin intermediul elementelor primare (aer, apa, foc, pamant), cat si de substanta lichida, sangele, realizand astfel fragmente tranzitorii/intermediare care combina ritualul cu motafore ale vietii, mortii, renasterii si metamorfozarii spirituale. Interesul artistei de a explora alte medii artistice a debutat inca din timpul facultatii, la Universitatea din Iowa, pe cand studia cursurile de Intermedia cu Hans Breder. Acesta isi indruma studentii sa renunte la aspectul comoditatii artistice in favoarea explorarii artei ca experienta si mediu inconjurator, considerand totodata ca spectatorul si procesul de documentare sunt parti functionale decisive. Mendieta isi documenta intotdeauna proiectele artistice, realizand fotografii si filme propriilor performance-uri.

 

 

Mendieta era fascinata de inseamnatatea ritualului in religie, mai exact religia Africana-Caraibeana antica ‘Santeria’, practicata de triburile din Nigeria, ‘Yoruba’ care au fost dusi ca sclavi pe insulele din Arhipeleagul Antilelor. Acestia au fost obligati sa aceepte catolicismul ca religie proprie, dar din cauza contestarii, s-a format o contopire de practici religioase, un sincretism al expresiei ceremoniale si ritualice nascut din sclavie si exil. Chiar daca s-a raspandit usor in Cuba, artista nu a fost niciodata membru religios al Santeriei, ci doar martor. Sangele este un element esential cu o puternica semnificatie, sugerand condamnare, osanda, durere, pericol sau eliberare, iar utilizarea lui in arta Anei Mendieta intentioneaza sa invoce o gama de emotii, datorita culorii, fluididatii, dar mai ales a perceptiei reale a lui, iar doar eliminand pensula din practica ei, artista poate sa isi foloseasca propriul corp pentru a-si controla dorintele si gandurile, devenind in acelasi timp si instructor, si participant.