Ana Mendieta

dd.jpg

Inca de la inceputuri, motivul efemeritatii, al absentei, al violentei, al regasirii au dat impuls multidisciplinaritatii artei pe care o realiza, intr-o practica nomada variata, asociata cu ‘body art’, ‘land art’, ‘performance’, sculptura, fotografia si filmul. In continua cautare a unei identitati in lume, ea a incercat sa infaptuiasca un dialog intre peisajul lumesc si corpul feminin, evidentiind o puternica evocatie atat asupra elementelor ritualice si de jertfire, cat si pasajelor din diferite perioade ale vietii umane. Lucrarile sale sunt in general autobografice si se centreaza pe teme precum feminismul, violenta, viata, moarte, camin si acomodare intr-o noua lume.  Utilizandu-si propriul corp, activitatea ei este reprezentata atat prin intermediul elementelor primare (aer, apa, foc, pamant), cat si de substanta lichida, sangele, realizand astfel fragmente tranzitorii/intermediare care combina ritualul cu motafore ale vietii, mortii, renasterii si metamorfozarii spirituale. Interesul artistei de a explora alte medii artistice a debutat inca din timpul facultatii, la Universitatea din Iowa, pe cand studia cursurile de Intermedia cu Hans Breder. Acesta isi indruma studentii sa renunte la aspectul comoditatii artistice in favoarea explorarii artei ca experienta si mediu inconjurator, considerand totodata ca spectatorul si procesul de documentare sunt parti functionale decisive. Mendieta isi documenta intotdeauna proiectele artistice, realizand fotografii si filme propriilor performance-uri.

 

 

Mendieta era fascinata de inseamnatatea ritualului in religie, mai exact religia Africana-Caraibeana antica ‘Santeria’, practicata de triburile din Nigeria, ‘Yoruba’ care au fost dusi ca sclavi pe insulele din Arhipeleagul Antilelor. Acestia au fost obligati sa aceepte catolicismul ca religie proprie, dar din cauza contestarii, s-a format o contopire de practici religioase, un sincretism al expresiei ceremoniale si ritualice nascut din sclavie si exil. Chiar daca s-a raspandit usor in Cuba, artista nu a fost niciodata membru religios al Santeriei, ci doar martor. Sangele este un element esential cu o puternica semnificatie, sugerand condamnare, osanda, durere, pericol sau eliberare, iar utilizarea lui in arta Anei Mendieta intentioneaza sa invoce o gama de emotii, datorita culorii, fluididatii, dar mai ales a perceptiei reale a lui, iar doar eliminand pensula din practica ei, artista poate sa isi foloseasca propriul corp pentru a-si controla dorintele si gandurile, devenind in acelasi timp si instructor, si participant.

Proiect Personal – Erasmus

Monologul vizual creat portretizeaza rolul artistului in continua cautare a unei identitati pe un teritoriu strain, infaptuind un dialog intre corpul feminin si locuinta temporara din Bilbao (Spania), si prin evidentierea unei puternice evocatii la adresa unor incercari de redescoperire a sinelui. Temele principale ale acestei serialitati sunt silueta corpului feminin si identitatea omului, reprezentate prin intermediul a 6 cadre, din interiorul apartamentului in care mi-am petrecut aceasta experienta ‘Erasmus’. Lucrarea fuge de spatiul urban, de consumerism, de standardele estetice ale momentului.

In masura in care arta inseamna adesea proiectarea unor dimensiuni intime in fata unui public, respectiv dezvoltarea unei subiectivitati artistice prezentate lumii, mi-am asumat o atitudine cat se poate de naturala pentru monologul artistic efectuat, incercand sa realizez o conexiune mai profunda intre camera si performer, respectiv public si performer. Se pune asadar accentul pe pozitii corporale angajate, dar pe o expresie faciala neutra. Prin actiunea de marcare a teritoriului, intrucat fiecare imagine este nelipsita de corpul feminin, identitatea de gen in aceasta practica suporta un discurs semnificativ. Prezenta devine absenta prin faptul ca, ascunzandu-mi partial privirea dau frau liber unei cautari a eului interior, asemeni jocului ‘de-a v-ati ascunselea’.

 

Bucatarie.jpg      Hol.jpg

dormitor.jpg