Joseph Kosuth

    Joseph Kosuth (1945) este un artist contemporan american emblematic, fiind unul din principalii exponenti ai conceptualismului. A urmat studii în cadrul Scolii de Design din Ohio, Institutului de Arta din Cleveland, Scoala de Arte vizuale din New York si Noua Scoala de cercetari sociale din New York. In 1969 devine redactorul revistei Art-Language. Munca sa consta intr-o relatie cu limbajul artistic care a luat forme precum : instalatii, expozitii in muzee, comisii publice si publicatii prin Europa, America si Asia.  Kosuth accentueaza analiza lingvistica a conceptelor artistice, cea mai cunoscuta lucrare a sa fiind “Unul si trei scaune” (“One and three chairs” – 1965, MoMA), care consta intr-un scaun real, expus alaturi de fotografia in marime naturala a aceluiasi scaun si de o alta fotografie cu definitia cuvântului ‘scaun’ dintr-un dictionar. El reuseste sa implementeze un tip de manifestare artistica in care conceptele devin materialul de lucru primar pentru o critica asupra felului actual de raportare directa sau indirecta a individului la un lucru sau la un concept abstract.

cccc.jpgKosuth se indeparteaza de la o arta figurativa-obiectuala, deoarece crede ca in prezent este dficil sa controlezi sensul formei cat si modul in care acesta este receptat. Prefera in schimb sa utilizeze limbajul, pentru a transmite mai eficient o informatie artistica detasata pe cat posibil de o materialitate fizica. Cuvintele furnizate prin intermediul definitiei expuse “One and three chairs” contin informatia lucrarii asa cum acelasi rol este jucat in celalalt caz de fotografie. Lucrarea lui Kosuth capata aceeasi forma ca extrapolarile principiului lui Duchamp pentru readymade, in care obiectele cotidiene sunt extrase din contextul lor obisnuit si plasate in contextul artistic. In urma acestei deplasari acestea ajung sa se reprezinte pe ele insele, pierzandu-si utilitatea si scopul in lumea cotidiana. Astfel, Kosuth pune pe tapet, in lucrarea “Unul si trei scaune”, relatiile dintre modalitatile de reprezentare ale scaunului cat si tipurile de existenta ale acestuia (ca atare, reprodus intr-o fotografie si definit intr-un dictionar). Aceasta lucrare este prima si cea mai faimoasa din seria artistului (“One and Three Insallations”), in care, dupa cum am mai precizat, asambleaza un obiect, o reprezentare a lui intr-o fotografie de aceeasi dimensiune si o imagine cu definitia lui din dictionar. Ele pot functiona toate ca fiind acelasi  obiect, sau coduri pentru unul : codul vizual, codul tactil si codul limbajului. Urmarind un scaun prin trei registre diferite, artistul ne indeamna sa incercam sa descifram frazele subliminale prin care de fapt ne definim propria noastra experienta artistica (ce anume constituie un ‘scaun’ in experienta noastra ? este obiectul pe care il vedem si utilizam sau este doar cuvantul “scaun” pe care il folosim in a-l doar identifica si comunica intre noi?). Ne punem problema in modul in care utilizam cuvintele pentru a explica si defini lucruri, cum aceste cuvinte reprezinta si descriu obiectele si cum anume totul poate deveni complex cand ideea in sine este obisnuita si intangibila. Joseph Kosuth isi continua seria in exact aceeasi formula, schimband obiectele : lampa, lopata, ciocan, fierastrau, geaca.